E-nunti este pentru tine

Incadrarea si lumina in fotografie

(8 votes, average: 2.38 out of 10)
372 vizite
0 comentarii

ÎNCADRAREA

– este următoarea etapă prin care fotoreporterul va putea realiza o imagine plastică şi interesantă. Acum se delimitează zona ce va rămâne în imagine, lăsând în afară ceea ce nu prezintă interes. La încadrarea unei imagini fotografice trebuie stabilite cu precizie limitele cadrului care să aibă o compoziţie finită.

La portrete, spaţiul liber se lasă în direcţia de rotire a capului şi a privirii şi nu spre ceafă. Dacă limita cadrului este în imediata apropiere a feţei persoanei din portret, ea pare că se constituie într-un obstacol în calea mişcării, eliminând dinamica fotografiei.

Dacă se fotografiază subiecte în mişcare rapidă (automobile, ciclişti) limitele cadrului se aşează astfel încât un spaţiu liber să fie lăsat în direcţia mişcării şi care să fie mult mai mare decât spaţiul rămas în spatele subiectului.

PUNEREA LA PUNCT

– este operaţia următoare prin care, la majoritatea aparatelor foto, se reglează claritatea imaginii astfel încât să se obţină un desen precis al tuturor detaliilor subiectului. În fotografie apare clar, în primul rând, obiectul asupra căruia se efectuează punerea la punct. Cu cât planul de punere la punct se găseşte mai departe de punctul de staţie şi, deci, de obiectiv, cu atât profunzimea este mai mare şi, invers, această profunzime scade prin micşorarea distanţei dintre obiectiv şi planul de punere la punct.

Profunzimea mai depinde şi de distanţa focală a obiectivului: cu cât distanţa focală este mai mică, cu atât profunzimea va fi mai mare şi invers.

În partea fotografică se întâlnesc următoarele cazuri mai răspândite şi caracteristice ale punerii la punct:

– determinarea şi folosirea profunzimii maxime;

– obţinerea spaţiului redat cu claritate între anumite limite;

– punerea la punct pentru obiectul principal al imaginii;

– reducerea clarităţii imaginii în adâncime, în scopul redării caracterului spaţial al ei.

LUMINA ÎN FOTOGRAFIE

Două cuvinte greceşti definesc cuvântul fotografie: photos = lumină şi grapho = a scrie, ceea ce, în traducere literară, înseamnă scriere cu ajutorul luminii.

Hârtia albă reflectă 80% din cantitatea de lumină incidentă.

Fluxul de lumină care cade asupra obiectelor sau suprafeţelor fotografiate se distribuie relative uniform asupra acestora. Cu toate acestea, figurile şi obiectele vor avea strălucire diferită. Explicaţia: ele vor trimite spre obiectivul aparatului foto cantităţi de lumină diferită datorită capacat ăţii diferite de reflexie şi valorilor diferite a coeficienţilor de strălucire, generând suprafeţe mai întunecoase sau mai luminoase.

În realitate, în timp ce obiectele au volum, culoare, peisajele au dimensiuni mari şi profunzime. Aceste caracteristici trebuiesc redate în fotografie prin iluminarea lor.

Pentru perceperea corectă a figurii unei persoane este necesară evidenţierea trăsăturilor şi contururilor, detaşarea figurii de fondul respectiv. Figura şi fundalul pe care aceasta se proiectează, trebuie să aibă străluciri şi un nivel de iluminare diferit

Condiţiile defavorabile de iluminare la fotografiere sărăcesc rezultatul plastic al imaginii obţinute

Folosirea luminii solare laterale, lasă umbre lungi la oameni şi clădiri. Alternanţa zonelor însorite cu cele umbrite, tranziţiile de tonuri favorizează exprimarea spaţiului.

La fotografiere, este necesar să se rezolve simultan şi în strânsă legătură între ele, cele trei roluri importante ale iluminării:

– plastic;

– de compoziţie;

– tehnic.

http://www.4fotovideo.ro

Share on facebook

"Iti multumim pentru aprecierrea acestui articol."

Lasa un comentariu

*

Trimite o cerere catre toti furnizorii